toti avem o constelatie pe piele sau zmeulUnisem cu pix albastrutoate aluniţele taleşi viitorul căpătase în sfârşitformă:aveam să continuăm a fila infinitivmult după sfârşitul lumii şi ultima gură de aerluată pe datorieşi dată mecanic pe gât.Am fi învăţat atunci să respirăm apăşi peşti şi păsări de mare,iar cuvintele noastre,cu aripi şi solzi,s-ar fi împrăştiat şi înmulţitla fiecare ploaie.Dar...ca şi în cazul cărţilor,cafelei şi frunzelor
In noapte- 4 dimineaţa -Adieri reci mângâie trupul ars,binecuvântat acum de darul nopţii.Cu ochii grei, arşi de nesomnobserv pe cerul curat un gigantic vals.Mă pierd în noaptea seninăîntre stele palide, sideralemângâiat de aerul dimineţiiîn linişte completă, deplină.- o atingere a binecuvântării universale Dacă această pace supremădacă aceasta grandioasă imagineeste ce numeşti tu divinitateatunci divinitatea este vie.